Ai ajuns acasă după o zi lungă la serviciu, școală sau facultate. Ți-e super foame – deschizi frigiderul, dar e gol. Ieși din bucătărie, te încalți și mergi până la cel mai apropiat magazin alimentar. Odată ajuns, te oprești puțin pe la fructe și legume să vezi ce poți să-ți cumperi. Treci de raionul de brutărie, vezi câteva foietaje care îți plac mult, stomacul tău scoate sunete, așa că-ți iei și câteva din acestea. Pe parcurs, traseul tău devine o mare de curiozitate în care ambalajele colorate și prețurile atrăgătoare te încurajează să-ți pui în coș tot felul de produse: ceva de ronțăit, ceva din raionul de lactate, ceva din raionul de mezeluri. La casă, plătești o sumă mare de bani, ajungi acasă și mănânci doar foietajele. Cu restul ce faci?
Potrivit Școlii de Sănătate Publică a Universității Harvard, risipa alimentară are loc de-a lungul întregului lanț de producție: de la ferme, la distribuitori, la comercianți și până la consumatori. Asta se întâmplă din varii motive: mucegai, dăunători, control climatic neadecvat, pierderi la gătire sau chiar risipă intenționată. Pe lângă asta, ea este de două tipuri – pierdere sau risipă alimentară –, în funcție de unde este produsă. Pierderea alimentară are loc înainte ca hrana să ajungă la consumator, ca rezultat al problemelor de producție, depozitare, procesare sau a fazei de distribuție. În schimb, risipa alimentară se referă la hrana care poate fi consumată, dar care este aruncată în mod conștient în fazele de comercializare sau de consum.
„Când vorbim despre risipa de hrană, vorbim de fapt despre cum ne obținem hrana, cum o consumăm și cum protejăm această resursă. Problema risipei alimentare este legată de toate aspectele societății: în egală măsură de economie, mediu, dar și de educație.” (Ghidul pentru Consum al Food Waste Combat Cluj, 2020)
Un studiu realizat de niște cercetători din Țările de Jos în 2020 arată că risipa alimentară începe odată ce un consumator atinge pragul de aproximativ 33 lei (6.7$ americani) cheltuiți pe mâncare, pe zi. Practic, când vorbim despre risipa alimentară, nu vorbim despre toată populația, ci începem să vorbim de la clasa mijlocie în sus. Aceste persoane vin din anumite medii, cu un anumit privilegiu și venit. O persoană care nu își permite nici măcar o masă caldă pe zi probabil nu poate să-și permită să risipească, pe când o persoană care merge la restaurant minim o dată pe săptămână ar putea.
O restricție a supermarketurilor, rar discutată la nivel social, sunt regulile stricte ale magazinelor legate de aspectul fructelor și al legumelor. De exemplu, tot ce nu întâlnește aceste standarde este aruncat: căpșunile care au o diferită mărime decât cea acceptată, merele roșii care nu ating o intensitate de minim 50%, morcovii cu diferite ramificații sau răsuciri, dovleceii zucchini răsuciți sau chiar cartofii cu bulbi.
În 2018, cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh au publicat un studiu în care au descoperit că mai mult de o treime din fructele și legume cultivate nu ajung pe rafturi, din motive estetice. Asta înseamnă că mai mult de 50 de milioane de tone de fructe și legume cultivate în Europa sunt aruncate. Doar risipa din România, de aproximativ 2,55 milioane de tone/an, ar putea hrăni orașul Cluj-Napoca pentru 20 de ani. Imaginează-ți pentru cât timp ar putea o asemenea risipă să hrănească o țară sau poate chiar un continent.
Ți s-a întâmplat vreodată să intri într-un magazin și să cumperi mai mult decât intenționai? Asta nu e chiar întâmplător. Magazinele au strategii de plasare a produselor ca tu, consumatorul, să aduci un profit cât mai mare magazinului.
Una dintre acestea este amplasarea strategică a produselor prin intermediul unei planograme. Astfel, fie că vorbim de magazinul alimentar de la colțul străzii sau de un supermarket, totul în magazin este așezat cu o intenție. Cum intri, de cele mai multe ori ești întâmpinat de fructe și legume, flori și raionul de brutărie.
Toate aceste produse îți stimulează simțurile: culorile fructelor și legumelor stimulează sentimente de bine, iar când ești fericit cheltuiești mai mulți bani, mirosul pâinii indică cât de proaspete sunt produsele și poate provoca o stare de foamete. Până și muzica, de obicei lentă, are rolul de a te încetini, astfel petreci mai mult timp în magazin.
Când vine vorba de rafturi, există mai multe strategii. Cum intri pe un raion, produsele sunt aranjate de la cele mai ieftine, la cele mai scumpe, atât vertical, cât și orizontal. Cele care sunt la nivelul privirii, sunt de obicei produse care aduc un profit mai mare magazinul. Cumperi ceea ce vezi. De aceea, produsele de la propria firmă a magazinelor sunt așezate uneori mai jos, pe când cele mai scumpe sunt așezate la nivelul ochilor. Cerealele și dulciurile tind să fie așezate la nivelul ochilor copiilor, încât să le vadă și să le dorească. Decizii precum aplecatul sau întinsul, poziția de-a lungul raionului, produse așezate împreună și diversitatea de produse de pe același raft sunt luate în calcul pentru a maximiza numărul de produse pe care le cumperi.
De ce e important să știi toate aceste lucruri? Pentru că, deși tu nu-ți dorești, magazinele vor ca tu să cumperi cât mai multe lucruri, inclusiv produse de care nu ai nevoie, ceea ce poate duce la risipă alimentară.
Chiar și așa, aceste trenduri încep să se modifice. Cererea și nevoile consumatorului se schimbă. Tot mai des oamenii preferă să cumpere din magazine online, iar comanda să ajungă mai repede, direct acasă. De asemenea, publicitatea în mediul online devine un alt instrument important folosit de magazine pentru a crește rata vânzărilor.
Încă nu există foarte multe studii legate de cum cumpărăturile online afectează sau nu cumpărăturile excesive. Dar fenomene precum obiectivele magazinelor pentru reducerea risipei sunt importante de urmărit. Ele nu fac neapărat parte dintr-o perspectivă ecologică, cât dintr-una de reducere a costurilor.
Conform legii 217/2016, ajustată prin legea 200/2018, privind diminuarea risipei alimentare, există un plan elaborat. Primul pas pe care orice operator economic din sectorul agroalimentar trebuie să îl atingă e responsabilizarea măsurilor, de la producție până la comercializare.
Următorii pași au strânsă legătură cu atingerea apropiată a termenului de valabilitate: vânzarea la un preț redus, cunoscut și sub numele de vânzare accelerată sau/și donarea către persoane vulnerabile, de cele mai multe ori realizată prin bănci de alimente sau centre de animale/ferme. Când consumul devine impropriu, alimentele pot fi transformate în compost sau biogaz în instituții specializate. Iar ultima variantă, care nu e practic o soluție (din cauza poluării provocate), e să fie trimise către un centru în care să fie arse. Practic, tot risipă e.
Deși există această legislație, există critici legate de cât de practică este și dacă ușurează procesul de combatere a risipei sau nu. Se cercetează dacă vânzarea accelerată ar muta risipa de la comerciant la consumator. De ce? Pentru că atunci când vezi ceva la promoție există trei reacții posibile:
Promoțiile pot avea cu adevărat un impact pozitiv asupra unui buget restrâns și a unor anumite practici la cumpărături, așa că sunt binevenite. Dar comportamentele impulsive de cumpărare sunt cercetate pentru a vedea dacă ele cresc sau nu risipa alimentară.
Două studii publicate în ultimul an, cu cercetători din Suedia și Danemarca, arată că această situație e mult mai diferită decât mutarea sau accentuarea risipei alimentare de acasă din cauza promoțiilor. Ambele studii indică faptul că trebuie luate în considerare diferențele dintre consumatori, ci faptul că au relații diferite cu cumpărăturile. Astfel, ei propun că trebuie să fie clar o distincție între tipurile de consumatori ce vin la cumpărături și comportamentele diferite ale fiecărui grup.
Pe lângă astea, din cauza legislației, în faza de donare multe alimente nu pot ajunge către băncile de alimente din cauza modului în care legislația noastră recunoaște termenul de valabilitate. Termenul de valabilitate poate apărea sub una din formele următoare: a se consuma de preferință înainte de/de preferat până la data de sau a se consuma până la. Primele două tipuri indică data preconizată în care produsul alimentar este la calitate maximă (cum sunt mierea, apa, pastele și nu numai). Atâta timp cât ambalajul nu este deteriorat și este depozitat corespunzător ambalajului, produsul este sigur pentru consum și după acea dată. A se consuma până la se referă la indicele de timp până când produsul poate fi consumat în siguranță. După acea dată, nu mai este sigur pentru consum.
În România, legislația nu distinge cele două tipuri de termene de valabilitate. De aceea, inclusiv produsele ce au un termen a se consuma de preferință până la nu pot fi donate după ce termenul este atins, deși ele pot fi consumate. De exemplu, în alte țări există magazine unde astfel de produse pot fi achiziționate la preț redus. În Regatul Unit, în acest an, magazinele alimentare au început să elimine produsele cu tipul de valabilitate best before pentru a reduce risipa alimentară. Unele au făcut asta încă din 2018.
Deși există risipă alimentară și în industria agroalimentară, majoritatea risipei alimentare are loc în locuințe. Mai exact, 50% din risipa alimentară are loc la nivelul consumatorilor din orașe, aproximativ 129 kg/cap de locuitor anual. De ce se întâmplă asta?
Cami Gui, coordonatoarea Food Waste Combat Cluj, o inițiativă care luptă pentru combaterea risipei alimentare, spune că un lucru important de ținut minte e că hrana e peste tot ca spațiu, cât și ca accesibilitate de preț (deși nu și-n ultima vreme, după cum am observat, din cauză că produsele de la raft s-au scumpit și cu 23%).
„Suntem deconectați de hrana noastră pentru că suntem mereu pe fugă – în orașe mai ales, spune Cami Gui. De câte ori mâncăm, de-atâtea putem risipi. Ar trebui ca hrana să nu fie doar utilitară, ci o experiență pentru toate simțurile. Acestea ne scapă pentru că a devenit o obișnuință să mâncăm.”
Cami vede o distincție când vine vorba de hrană și alimente: prima se referă la hrană curată, mâncarea care chiar te hrănește, te face sănătos și nu doar te umple, pe când alimentele sunt tot ce e comestibil, incluzând fructele și legumele fără gust, mâncarea foarte procesată, lucruri cu un scor nutritiv de D sau E.
Deși în ultimii ani vedem un val puternic de producători locali, food-hub-uri și chiar băcănii fizice, când ești obosit seara după o zi de muncă și bate vântul prin frigider, probabil o să ajungi la un lanț de hipermarketuri. Iar acolo deconectarea de hrană apare din faptul că nu cunoaștem furnizorul, cum a fost produs și nu putem întreba acea persoană de ce morcovul are o sucitură. Cami îmi spune că nu avem cunoștințe largi în varietatea de hrană și modurile în care aceasta ajunge la noi.
Totodată, și publicitatea are un alt impact mare asupra consumului și a risipei. Ambalajele flashy și produsele noi ne fac mai curioși de noutate, decât poate de gust, deși scorul nutrițional e unul foarte scăzut. Iar pentru români, Cami crede că acest consum excesiv vine și dintr-o traumă generațională din comunism.
Antropologul Vintilă Mihăilescu spunea că noi nu ne-am vindecat de penuria pe care o trăiam în anii comunismului în care simțeam mereu că nu este destul, că trebuie să stăm la coadă pentru mâncare, și ne-a creat așa o traumă colectivă, care deși nu e a mea și a ta, e a părinților noștri și am moștenit-o.
Prin diverse tradiții și cutume familiale, de la ei, din viața de zi cu zi am moștenit poate fomo-ul [fear of missing out] ăsta, teama de a nu avea destul, de a se termina prea repede stocul din debarale, de a se închide peste noapte magazinele sau a dispărea nu știu ce produs.
Parte din traumă a fost transmisă din generație în generație. Poate că și tu ai fost obligat în copilărie să termini tot ce ai de mâncat – ca și în cazul multor prieteni de-ai mei “Copiii din Africa mor de foame, termină din farfurie.” Deși este o problemă majoră faptul că foametea de pe planetă afectează aproximativ un miliard de persoane în fiecare zi, obligatul sau menționatul unor astfel de replici în timpul meselor pot avea efecte extrem de dăunătoare asupra relației pe care aceștia o au cu hrana.
Așa cum arată studiile, o bună parte din relația copiilor cu hrana se dezvoltă în funcție de tipul de parenting pe care copiii îl primesc.
„Asta nici nu cred că e alegere de parenting sincer, cred că ar trebui să fie regulă – nu îl obligi pe copil să mănânce. Dacă începe cu autodiversificarea și are cu adevărat o legătură cu hrana, copilul va ști, corpul lui știe cât are nevoie”, spune și Cami Gui, proaspăt mamă. „Îi pui aproximativ cât a mâncat ieri sau cât e obișnuit să mănânce. Dacă lasă în farfurie lasă, dacă îți mai cere, îți mai cere; legătura asta cu hrana doar tu ca părinte o poți iniția și gestiona într-o primă fază, după aia îi va veni firesc și vor decurge multe obiceiuri bune din fundația asta.”
Până la urmă, care sunt beneficiile de a nu mai face risipă alimentară? De ce e important să folosim resursele pe care le avem mai bine? Să ne uitam la câteva din cele mai impactante beneficii.
Reducerea risipei alimentare ar reduce atât emisiile de carbon, cât ar avea și un impact pozitiv asupra biodiversității. Pe lângă asta, ar avea un impact pozitiv și asupra conservării resurselor.
Per gospodărie, în Estonia s-ar economisii până la 200€, pe când în Regatul Unit până la aproximativ 600€. Nu există încă statistici pentru România, dar ce mai știm e că pe lângă economiile la nivel individual, acum se cercetează cum reducerea risipei poate avea efecte pozitive și la nivelul reducerii costurilor naționale.
Un studiu din 2014 arată că reducerea risipei alimentare cu 50% ar putea ajuta cu hrănirea a până la 63.3 de milioane de oameni care sunt malnutriți din țările în dezvoltare. Asta se întâmplă și pentru că prețurile globale ale mâncării indică trenduri legate de disponibilitatea hranei, cel puțin pentru cei care și-o pot permite și care au acces la piețe globale.
În același timp, inițiativele de reducere a resurselor folosite se înmulțesc și asta poate doar să arate că mai mulți oameni își doresc asta: magazine zero-risipă, bănci de alimente și inițiative care cer schimbări sistemice pentru reducerea risipei.
Până să avem o legislație mai bine pusă la punct, nu uita:
Primește direct în inbox știri din domeniul educației de mediu, articole despre parcurile naturale din România, interviuri cu experți și oameni de știință, recomandări de activități.
înscrie-te acum!
