La o oră cu trenul de Cluj-Napoca, printre dealuri înverzite sau îngălbenite, fie de flori fie de cereale uscate,se află Câmpia Turzii – un municipiu modest, mai puțin celebru decât Turda, cu o populație de 20.000 de locuitori. Înainte să intre în oraș, trenul trece un pod mic, călătorii văd în treacăt un graffiti pe care scrie Unde mergem?, iar în spatele lui, îndepărtare, un complex industrial, simbolic pentru economia locală din ultimul secol. Zeci de ani s-au fabricat aici sârmă, lut, textile, cărămidă, adezive și detergenți. Unele fabrici încă funcționează, altele, cum e industria sârmei, s-au închis de puțin timp.
E iulie și am norocul să prind aer condiționat. Ajung chiar la timp, spre mirarea lui Dragoș, care mă așteaptă pe peron. Îl identific rapid, pentru că nu e multă lume la 10 dimineața, dar mai ales după șapca pe care scrie renew europepe stânga și reper pe dreapta. „Ai luat-o special pentru mine?” îl întreb, iar el râde și recunoaște că o poartă tot timpul. E îmbrăcat în negru, simplu, poate puțin atipic pentru cineva din Generația Z, mai ales dacă e să mă iau după cămășa în carouri cu mânecă scurtă.
Am mers împreună spre Broscuța, un complex turistic lângă parcul Berc, unde acum mulți ani obișnuia să-și sărbătorească ziua. Pe drum sunt cu un ochi la oraș și cu celălalt la Dragoș. Mă surprinde inițial să văd gara în renovare și pista de biciclete care pornește la doar câțiva pași de ea, dar damful de pustietate și arhitectura brutalist-ceaușistă e tot acolo. În timp ce Dragoș îmi povestește despre familia lui, nu am putut să nu mă întreb: ce-l ține aici, într-un oraș atât de asemănător celor lăsate în urmă de tineri și de politicieni?
M-am întâlnit cu Dragoș la o zi după ce a dat admiterea la psihologie. A terminat în vara lui 2023 o Licență în Relații Internaționale și Studii Europene la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, după care s-a înscrisla două mastere: unul în Comunicare Internațională și altul în Politică Externă, Managementul Crizei și Relații Internaționale. Licența în psihologie pe care a început-o toamna aceasta se suprapune cu ultimul an la cele două mastere, ceea ce înseamnă că în iarnă va avea 15-20 de examene de dat. El spune că stăpânește materia, că s-a apucat din timp de dizertații și că nu mai avea răbdare „să piardă timpul”.
De politică e pasionat de la 13 ani, de când a început să-l urmărească pe jurnalistul Mălin Bot, fost redactor-șef la Evenimentul Zilei și în ultimii ani independent, susținut de cititorii săi pe Patreon. De atunci urmărește ce se întâmplă la nivel național și a învățat diferențele între puterile statului și rolurile pe care le are fiecare instituție, așa încât să zică că nu toate lucrurile pe care le află la facultate sunt noi pentru el. De aceea nici nu merge la fiecare curs, pe lângă faptul că se consideră „mai autodidact”.
Însă drumul spre relații internaționale n-a fost atât de clar tot timpul. De cum a intrat la liceu, patru ani s-a pregătit intens pentru a da admitere la Academia de Poliție (sau cel puțin la Școala de Subofițeri): cinci zile pe săptămână făcea pregătire militară, iar în timpul liber alerga 10-15 km în Parcul Berc. „Știam clar că vreau la SIAS, la forțele speciale, deci eu nu mă pregăteam doar pentru proba de admitere, că aia nu-i mare chestie, eu voiam să fiu deja pregătit ca, la prima ocazie, să ajung la forțele speciale,” spune el.
Visul de a da la Academie s-a prăbușit pe 10 august 2018, când a fost „profund dezgustat de ce s-a întâmplat” în Piața Victoriei. La un meeting al diasporei sub emblema #rezist, protestatarii și jurnaliștii prezenți au fost gazați și evacuați brutal de către jandarmi. Față în față cu imaginile violente de atunci, și-a dat seama că el n-ar putea să respecte astfel de ordine, să bată oameni nevinovați și după să doarmă liniștitși să-și ia salariul. „Nu pot! Că și dacă aș scăpa legal, nepedepsit, pe mine mă pedepsește conștiința mai mult decât mă poate pedepsi legea,” îmi mărturisește Dragoș.
Chiar dacă după protest a mai avut un an de liceu și a continuat să zică că dă la Poliție, știa că nu-și mai dorește, așa că după probele la psihologic, nu s-a mai prezentat la admitere. Un an a fost în aer, a aplicat la filozofie, a intrat, dar nu s-a dus niciodată. A stat acasă. A meditat, a făcut sport, yoga, a citit, s-a uitat la facultăți și și-a pus ordine în idei și în viață. Așa a ajuns la relații internaționale.„M-am gândit <<băi, dacă ca polițist acolo consideram că nu pot să schimb întreg sistemul, hai să încerc să ajung de unde pot schimba sistemul>>.Adică politica e deasupra instituției Poliției Române, Ministerul o conduce, și m-am gândit cumva din afară, pentru că dinăuntru e extraordinar de greu, te lupți cu morile de vânt. Dar din afară, cred că e posibil.”
Când a ales în 2020 să studieze relații internaționale și studii europene, unde l-au atras politica externă, diplomația și problemele de securitate, a făcut-o cu gândul la impactul pozitiv pe care l-au putea avea cariera lui asupra celorlalți. „Eram conștient cât de importante și pentru România să rămânem cu familia occidentală, cu UE și cu NATO, și m-am gândit că asta vreau să fac și că așa sigur le fac un bine oamenilor, încercând să țin țara în UE și NATO, altfel, alt viitor nu e pentru România – celelalte [opțiuni] sunt sumbre” crede Dragoș.
Preocuparea față de cei din jurul lui l-a făcut să facă pasul și spre psihologie. E o pasiune care a venit în urma unor evenimente personale din viața lui. Fiind apropiat de persoane afectate de probleme de sănătate mintală, a văzut „în ce situații oribile te poate duce și că e la fel de importantă (cel puțin) ca cea fizică”. Nu vrea să devină terapeut, ci să folosească cunoștințele dobândite în antiterorism, să combine securitatea națională și sănătatea publică.
De la polițist la politician nu-i un pas prea mare, mai ales dacă te uiți din perspectiva potrivită. Pentru Dragoș, planul său nu e să ajungă într-o anumită funcție sau într-o anumită instituție, obiectivul lui e fericirea (oricât de neobișnuit ar suna asta). E greu de definit, dar vrea ca „oamenii să fie fericiți indiferent de ce înseamnă asta pentru ei”, atât timp cât fericirea lor nu vine cu costuri pentru fericirea altora.
Ca polițist, credea că ar fi putut„să-i țină în siguranță pe cei inocenți” și astfel să le protejeze fericirea. Cocheta cu ideea de a intra în politică de când făcuse 18 ani, dar era reținut de cariera în poliție, unde nu putea să-și facă vreun trecut politic. După ce Academia n-a mai fost o opțiune pentru el, a așteptat momentul ca un partid în care crede pe deplin să apară, pentru că nu se regăsea complet în niciunul dintre cele existente atunci.
Până să intre în REPER, cel mai aproape de politică a fost în perioada 2018-2019 când a fost voluntar pentru Inițiativa Fără Penali în Funcții Publice a USR-ului. Nu s-a alăturat apoi partidului pentru că „USR-ul are mult mai multă disponibilitate la compromis și… o reticență mai mare în a renunța la funcții proprii pentru binele comun”, spune el. În plus, Dragoș crede că cele două partide nu sunt echivalente „nici în principii, nici în fapte”, iar asta se vede și în programul lor politic.
Așa că atunci când a văzut că politicienii lui preferați s-au alăturat REPER, n-a mai stat pe gânduri. Și-a depus cererea de adeziune după puțin timp de la oficializarea partidului, a fost simpatizant trei luni cât a durat procesul de aderare, și de aproape un an e membru REPER. „Îs ferm convins că REPER se potrivește, nu că perfect, că n-ai cum să cauți partidul care se potrivește 100%, la virgulă, cu tot ce crezi tu, că sunt mulți oameni, dar avem aceleași principii și valori morale și asta-i important,” spune Dragoș.
La interviul de aderare la partid a fost întrebat cu ce valoare nu se identifică din cele menționate în statutul REPER, iar el le-a zis de cota de gen. „Nu sunt de acord cu cota de gen de nicio parte. Eu suțin meritocrația”. Crede că în partid nu există misoginie și că nu ar fi nevoie de această măsură pentru că membrii nu țin cont de gen, ci de abilitățile candidatului. „Cota asta de gen cumva subminează meritele femeilor [...] ele pot ajunge acolo pe faptul că-s capabile, pe munca lor, pe puterea lor [...] n-ar fi nevoie ca cineva să le dea loc,” îmi spune Dragoș.
L-am întrebat ce părere are de structurile patriarhale care există în România și în lume și de modul în care acestea afectează percepțiile bărbaților și ale femeilor deopotrivă. Mi-a spus că recunoaște că„societatea românească încă e profund misogină și patriarhală, dar el vede asta ca o problemă „ce ține de educație” și nu vede cum introducerea cotelor de gen ar avea vreun efect în a schimba mentalitatea oamenilor. „În loc de cote de gen,să lucrăm la a educa oamenii să renunțe la gândirea asta medievală, să oferim inspirația și educația necesară fetelor ca să aibă încredere în ele, să meargă acolo și să lupte pentru locurile alea,” crede Dragoș. „Să pui cote de gen îi,filozofic, misogin, consideri că au nevoie. Eu nu consider [asta]” mai adaugă el.
Ce caută un licențiat în relații internaționale în administrația publică locală, mai ales unul care e preocupat de securitate, terorism și diplomație? Dragoș admite că își dorește să ajungă diplomat, dar e mai important pentru el, până ajunge acolo, să-și atingă obiectivul principal: „să fac oamenii mai fericiți decât sunt”.
Așa că a decis să candideze la nivel local, în Câmpia Turzii, unde s-a născut și a locuit toată viața, chiar și acum în timpul studiilor – cu excepția unei săptămâni la cămin, în primul an, după care s-a convins că traiul la comun nu e pentru el. „Este o șansă oferită de Univers” faptul că a împlinit vârsta minimă pentru a candida la locale în an electoral, scrie Dragoș pe Facebook.
REPER nici nu avea, în momentul în care s-a decis Dragoș să candideze, filială în Câmpia Turzii. Oficial, ea nu există nici acum, pentru că n-a avut timp s-o pună pe picioare. Alegerile locale au fost comasate cu cele europarlamentare, iar Dragoș a dedicat mult timp strânsului de semnături, la Cluj, în timp ce mama lui le strângea pe cele de care avea el nevoie ca să candideze în Câmpia Turzii. Ea a fost cel mai important om din echipa de campanie, chiar dacă nici nu e înscrisă în partid. Cu ea a petrecut și câte 12 ore pe zi la împărțit pliante și vorbit cu oamenii pe stradă despre candidatura lui.
A fost și norocos, dacă s-ar putea spune asta, pentru că mama lui Dragoș era în șomaj în perioada respectivă și a putut să-i fie alături. A lucrat mult timp la Celest, un magazin de haine din centru, apoi în pandemie, după ce s-au făcut reduceri de personal, s-a angajat la fabrica de sârmă Mecel. Acolo a lucrat și tatăl lui Dragoș 40 de ani, până să se pensioneze anul acesta, fix înainte să se închidă fabrica.
Ca mulți din generația lor, părinții lui Dragoș n-au o părere prea bună despre politică. „Cine are o părere pozitivă despre cum merg lucrurile acum?” mă întreabă retoric Dragoș. Chiar și așa, n-au fost surprinși când Dragoș și-a exprimat intenția de a candida, dat fiind că le vorbea de politică de când era adolescent. ”[...] Ei mă cunosc prea bine, că nu mă transformă pe mine nimic. Țin prea mult la principiile mele și știu că eu nu mă bag în mocirlă” spune Dragoș. Așa că dacă el a crezut în partidul REPER ș ipărinții lui au făcut-o.
Realitatea pe care o traversăm anul acesta ne arată că partidele de extremă-dreaptă domină sondajele în cea mai mar parte a Europei. Și odată cu ele și o retorică ostilă față de minorități, fie ele sexuale, religioase, etnice. Și chiar dacă partidele mai puțin conservatoare, liberale, militează pentru drepturi egale, mesajul lor politic nu se centrează neapărat în jurul ideii de fericire sau de iubire.
Campania lui Dragoș, pe de altă parte,a făcut fix asta. „Cele mai multe campanii se bazează pe a fi împotriva ceva, nu a fi pentru ceva. De a urî ceva, nu a iubi ceva, pe a puncta ce-i rău, nu pe ce face bine și știu c-o fost diferit,” spune el. Mesajul lui a fost foarte clar atunci când și-a prezentat viziunea de campanie pe Facebook, platforma pe care zice că e cel mai relevant să fie prezent pentru locuitorii din Câmpia Turzii.
„Am intrat în politică deoarece cred în iubire și în dreptul la a fi fericit, și nu mai puteam să asist la masacrarea acestora [...] Gata cu ura, conflictul și distrugerea [...] Obiectivul nostru este bunăstarea și fericirea dvs., și nu vom pierde nicio secundă și niciun strop de energie în conflicte bazate pe orientarea politică, vârsta, religie, sex etc. REPER Câmpia Turzii este PENTRU TOATĂ LUMEA, iar SCOPUL ESTE FERICIREA” scrie acesta pe rețeaua de socializare.
Viziunea prezentată acoperă mai multe domenii și include atât idei pe termen lung, atragerea companiilor de IT în oraș sau proiecte de investiții cum sunt centrele pentru vârstnici și victimele violenței domestice, cât și modificări punctuale, cum ar fi scăderea taxelor pentru tarabe. Voia să înverzească orașul, să-i ofere un „peisaj plăcut”, și să deschidă un program de cursuri gratuite care să-i ajute pe tineri în gestionarea emoțiilor, educație financiară, pregătire juridică și altele.
Dar discursul lui a avut și părțile sale mai puțin plăcute poate pentru unii. E vehement cu privire la reforma instituțiilor, unde își dorește ca niciun angajat să nu mai „stea degeaba”, iar cei care „nu fac nimic altceva decât să consume bani vor dispărea din bugetul orașului”. Asta înseamnă desființarea de instituții și concedieri.
REPER a strâns aproape 900 de semnături pentru a candida la locale. „Unii, deși au fost multe situații în care mi s-a spus că sunt mult prea tânăr, alți oameni, tocmai, pentru că-s așa tânăr [îmi ziceau] <<eu de obicei nu-mi dau semnătura, nu mă duc la vot, dar numa’ca să fii tu, că ești așa tânăr, să ajungi acolo, semnez și mă duc la vot>>”, îmi povestește Dragoș.
Au obținut apoi peste 3% la alegerile locale, un rezultat care n-a lăsat pe nimeni dezamăgit din partid, iar pe Dragoș l-a bucurat și îl consideră un succes chiar dacă n-au trecut pragul de 5%. „Un partid nou, fără filială locală [...] cu mine candidat nou, că nu mă știa lumea până atunci, că pe restul de 20 de ani îi știe lumea, cu o lună înainte de campanie de făcut toate astea, rezultatul a fost extraordinar. [...] Am fost foarte fericit pentru ce-am reușit să fac, familia mea a fost mândră de mine, partidul meu a fost mândru de mine”.
A urmat apoi o perioadă de pauză, pentru că experiența de a candida l-a împins pe Dragoș spre epuizare. Nu lua în considerare să candideze la Parlamentare, pentru că s-a înscris în campani locală cu gândul de a câștiga și de a rămâne acolo. După ce au trecut alegerile, a primit un feedback pozitiv care l-a inspirat și i-a dat încrederesă continue.
„Poate să sune un pic clișeic, dar obiectivul meu chiar e fericirea. Îmi doresc să fac oamenii mai fericiți decât sunt. Unde mă duce drumul, vedem, dar ăsta e obiectivul meu și a fost mereu”.
Acesta este un proiect finanțat de Uniunea Europeană în cadrul Empowering Europeans Against Disinformation, ce face parte din TechSoup Network Digital Activism Program, implementat de Funky Citizens în România.
Primește direct în inbox știri din domeniul educației de mediu, articole despre parcurile naturale din România, interviuri cu experți și oameni de știință, recomandări de activități.
înscrie-te acum!
