Într-o zi ca asta, când oamenii aleargă după cadouri pentru Crăciun sau se gospodăresc pentru perioada sărbătorilor, pentru o familie dintr-un orășel din județul Dâmbovița viața are alt ritm. Dacă le-ai face azi o vizită Noriei (7 ani), Mirunei (41 de ani) și lui Silviu (38 de ani), s-ar putea să-i găsești cocoțați pe un deal sau să-i întrerupi din lucrul la o compoziție cu crengi și pietre, în grădină. Sau să-i vezi cum alimentează hrănitoarea pentru păsări cu semințe. Sau să-l găsești pe Silviu scoțând tăvi de turtă dulce din cuptor, iar pe fete citind povești de Crăciun.
Cei trei sunt cunoscuți în online drept Kinder Trips, după numele blogului pe care îl au de cinci ani și în jurul căruia au creat o comunitate de 11.000 de pasionați de călătorii sustenabile cu copiii în natură. S-au mutat la casă, în nordul județului Dâmbovița acum trei ani și jumătate, după ce au locuit 20 de ani în București. Căutau un mediu mai sănătos și mai primitor pentru copil.
„Conexiunea cu natura era mereu pe fugă și trebuia să fim într-o eternă evadare din București”, spune Miruna. „Mă obosea fiecare ieșire din Capitală pentru că era o agitație ca să poți să ajungi la o pădure sau la un munte.”
Schimbarea orașului a venit și cu o schimbare de ritm, care se simte cel mai pronunțat în perioada sărbătorilor de iarnă. Unul mult mai lent.
„De când ne-am mutat, am interiorizat ritmurile naturii”, a mai spus ea. „Din noiembrie și până spre ianuarie resimțim nevoia de a sta liniștiți, de a folosi timpul iernii pentru odihnă, regenerare, reflecție, introspecție, încetinire.”
Deși locuiesc tot într-un oraș, acum stau la curte și au natura la ușă. De acolo a început transformarea. Acum compostează toate resturile alimentare – care nu sunt puține, într-o familie care gătește des, zice ea –, obicei la care nici nu visau în București.
Apoi folosesc compostul în curtea lor în care aplică tehnici de grădinărit minim invazive, blânde cu insectele. Adică nu fac o obsesie din tăiatul ierbii, spre exemplu – adună frunzele uneori, dar numai în mormane, pe pământ – și lasă plantele să se dezvolte. O „boschetărie”, cum zice mama Mirunei, care are o grădină îngrijită, cu plante aranjate la linie.
„Dar am numărat o grămadă de specii”, spune bloggerița. „Noi avem toată vara plin de albine în curte. Ultima descoperire a fost că există un ecosistem sub pietrele pe care le-am amplasat pe pământ – râme, insecte, melci cărora le plac ascunzișurile.”
Când vine frigul, pregătesc hrănitoarea pentru păsări pe care o alimentează cu semințe toată iarna.
Când părăsesc curtea, explorează dealurile împădurite din jurul orășelului, aflat într-o vale din Subcarpați. Uneori merg cu mașina spre munte ca să-și refacă rezerva de apă de izvor.
Apropierea mai conștientă de natură i-a trezit Mirunei interesul și pentru arta tranzientă, care este un concept folosit în grădinițe și școli primare Reggio Emilia și care promovează conectarea copiilor cu natura. Acest tip de artă presupune crearea unor compoziții cu elemente din natură – frunze, crenguțe, pietre, flori presate, plante, semințe, dar și obiecte refolosibile – dopuri, mărgele. Nu se folosește lipici, astfel încât piesele pot fi reutilizate.
Acum nu doar că în curtea lor există în permanență o compoziție de acest fel, dar bloggerița organizează cursuri online pentru educatori, profesori, părinți, bunici și persoane care interacționează cu copiii. A lucrat până acum cu 150 de cadre didactice și solicită 150 de lei pentru sesiunea online de două ore. Este un un tarif sub prețul pieței, spune ea, pentru că își dorește ca acest tip de artă să iasă din școlile private și să ajungă și în cele mai îndepărtate sate. Următorul curs va avea loc în ianuarie, iar data exactă va fi anunțată pe pagina lor de Facebook.
„Este o alternativă la orele de artă din școli și grădinițe, unde se consumă produse care de fapt sunt nocive - lipiciuri, sclipici”, spune ea. „Arta tranzientă este un tip de artă sustenabilă și la îndemână, nu trebuie decât să-ți aduni materiale.”
Joaca cu elemente naturale nu era ceva nou la ei în casă. Noria a înțeles de mică filosofia de viață a părinților, care se străduiesc să nu consume resurse inutil, să aleagă produse naturale, să cumpere obiecte de care au cu adevărat nevoie și să investească banii în călătorii sustenabile.
Are puține jucării și pentru că s-a obișnuit să și le improvizeze cu ce îi pică în mână. De exemplu, din câteva bețe, niște stuf și o floare poate construi un adăpost pentru spiriduși. Sau din flori presate, o sfoară și apă lăsate afară într-o cutie, într-o noapte de iarnă, poate să creeze o sculptură din gheață. . Iar cariocile și acuarelele o pot ține oricând ocupată.
.jpg)
„Are o busolă interioară. Este foarte cumpătată, și dacă vrea totuși ceva, un obiect de care chiar are nevoie pentru proiectele ei, și-l alege cu foarte mare grijă”, spune Miruna. „Nu e setată să aibă, să acumuleze.”
Ea crede că, în general, părinții sunt manipulați de industria de jucării, care le transmite că trebuie să cumpere diverse produse pentru a le dezvolta copiilor inteligența și creativitatea. Însă nevoile celor mici sunt, de fapt, altele.
„Din punctul meu de vedere, copiii au nevoie de lucruri foarte simple pentru o dezvoltare sănătoasă, cum ar fi conectarea cu părintele, niște obiceiuri care să apropie familia și mai mult și timp petrecut în natură.”
Pe lângă un farmec aparte, sărbătorile de iarnă vin și cu mult stres, arată un studiu care a analizat ce înseamnă un Crăciun reușit pentru 1.000 de români din mediul urban. Pentru majoritatea, acesta este un prilej de a se bucura de tradiții (împodobirea bradului, colinde), de a petrece mai mult timp cu familia, dar și de a oferi și a primi cadouri.
Însă cei mai mulți resimt presiunea acestor zile. Spre exemplu, 45% dintre români simt că ceilalți vor să se comporte într-un anumit fel (fericit, vesel etc.), 44% se simt mai obosiți după ce trec sărbătorile, iar 32% se simt singuri chiar și dacă sunt lângă familie sau prieteni.
De asemenea, consumatorii se plâng că cheltuiesc prea mulți bani, aruncă prea multă mâncare rămasă neconsumată, petrec mult timp în magazine pentru cadouri și alte cumpărături, sunt presați de timp și nu reușesc să facă tot ce-și propun, exagerează cu mâncarea și/sau cu băuturile alcoolice.
Dar familia Mirunei nu este singura care vede sărbătorile de iarnă cu accent pe timpul petrecut împreună, și nu pe cadouri și cumpărături.
„Soția mea cu care sunt căsătorit de 13 ani insistă în mod repetat să nu-i cumpăr nimic de Crăciun. Vorbește serios sau nu? Sunt confuz”, scrie un bărbat pe internet. Iar site-urile de lifestyle oferă sfaturi despre ce să-i dăruiești cuiva care nu vrea cadouri, despre cum convingi cu diplomație familia să renunțe la vechile obiceiuri și oferă sugestii de activități pe care le puteți desfășura împreună. De exemplu, faceți voluntariat, gătiți ceva bun, pictați, oferiți-vă serviciile (poate cineva vrea să dea zăpada, altcineva poate să stea cu copiii). Cei de la Kinder Trips oferă produse pentru conectare creativă a copiilor cu natura.
Mai sunt 12 spații libere în spirala de advent, prin care familia din orășelul dâmbovițean numără zilele până la Crăciun. Au aflat de acest ritual în anul în care Noria a fost la o grădiniță Waldorf și, de atunci, a devenit tradiție.
Baza spiralei este din lut modelator, cu 24 de adâncituri făcute cu ajutorul unei nuci. În spirală vor fi trei lumânări din ceară de albine – pentru fiecare duminică –, pietre, cristale, plante, mușchi, crenguțe, conuri, semințe, pene, figurine.
De Crăciun, când spirala va fi umplută, familia își va continua ritmul lent în care și-a trăit viața în ultimele două luni. Cei doi parteneri încă n-au niciun plan clar, dar vor găti minimul necesar, poate vor merge cu toții la un prânz la părinți, poate se vor uita la un film, poate se vor plimba pe dealuri.
„Nouă ne place natura și iarna, chiar dacă nu mai e verdeață, nu mai e cald”, spune Miruna. „Să te uiți la ultimele forme de viață, că mai e câte-o măceașă pierdută printr-o tufă sau câte o bobiță de cătină, îți mai apare o căprioară la orizont.”
Anul trecut, în Ajunul Crăciunului, când toată lumea alerga să taie de pe listă ultimele detalii, Noria, Miruna și Silviu admirau apusul de soare și câteva siluete de căprioare, de pe un deal.
„A fost o amintire mult mai prețioasă decât dacă ne-am fi amintit că făceam cârnați.”
Primește direct în inbox știri din domeniul educației de mediu, articole despre parcurile naturale din România, interviuri cu experți și oameni de știință, recomandări de activități.
înscrie-te acum!
