Lanțul agroalimentar afectează mediul înconjurător prin emisii de gaze cu efect de seră (GES), precum și prin folosirea unei cantități mari de apă și pământ. GES sunt emise atunci când pădurile sunt defrișate pentru a face loc fermelor, când animalele rumegătoare digeră hrana, când combustibilii fosili sunt folosiți în transport și operarea mașinilor agricole, și când resturile sunt aruncate în groapa de gunoi.
Produsele de origine animală au cele mai mari amprente de carbon și apă, în timp ce alimentele vegetală reprezintă o alternativă mult mai sustenabilă. Deși cele mai mari emisii se înregistrează în timpul producției, în țările dezvoltate o mare parte din produsele alimentare sunt irosite la nivelul consumatorului.
* Articol preluat și editat de pe InfoClima.ro - scris de dr. Lorena Axinte
Dieta potrivită pentru a ne reduce amprenta de carbon depinde, într-o oarecare măsură, de locul unde ne aflăm. Așa cum vom vedea spre finalul articolului, o parte din gazele cu efect de seră (GES) sunt emise în timpul procesării, transportului și comerțului. Cu toate acestea, emisiile din timpul producției (și nu cele din timpul transportului) au cea mai mare pondere, așa ca este util să știm care sunt alimentele pe care ar fi bine să le evităm sau să le consumăm mai rar.
Comparată cu oricare altă sursă de hrană, carnea rumegătoarelor (bovine, ovine, capre) emite cea mai mare cantitate de GES. Fiecare porție de carne de vită este de aproximativ 316 ori mai intensă în GES decât leguminoasele, de 115 ori față de nuci și semințe, și de 40 de ori față de soia. Aceste calcule includ emisiile asociate cu defrișările pentru uleiurile de palmier și soia, demonstrând că o dietă centrată pe carne (și într-o măsură ceva mai mică pe lactate) este dăunătoare pentru mediul înconjurător. Insectele – deși foarte rar consumate în România – reprezintă o sursă de proteine mai prietenoasă cu clima. Și peștii furajeri (sardine, hering) emit o cantitate relativ redusă de GES, însă consumul de apă necesar pentru creșterea peștilor este considerabil mai mare față de consumul de apă pentru celelalte alimente.
Graficul de mai jos estimează contribuția fiecărui aliment la GES, primele locuri fiind ocupate de carnea de vită, carnea de miel și produsele lactate. În funcție de felul și locul unde este produs alimentul, impactul său variază.
Dietele vegane tind să aibă amprenta cea mai redusă de GES pe cap de locuitor în 97% din cele 140 țări incluse în acest studiu realizat de Centrul Johns Hopkins Pentru un Viitor Locuibil. Pentru un locuitor din SUA, spre exemplu, chiar și creșterea substanțială a cantității de alimente vegetale consumate pentru înlocuirea nutrienților de origine animală, emisiile ar rămâne considerabil mai mici decât pentru o dietă omnivoră, datorită amprentei scăzute de GES pe kilocalorie ale majorității alimentelor vegetale.
Același studiu menționează că dacă întreaga lume ar adopta dieta tipică țărilor bogate (hipercalorice, bogate în carne și lactate), emisiile de GES ar crește cu 135%, iar consumul de apă cu 47%. Și totuși, nu înseamnă că întreaga populație trebuie să devină vegană. Adaptarea regimului alimentar trebuie să țină cont nu numai de impactul pentru mediul înconjurător, ci și de locație, cultură, acces, nutriție, precum și preferințe personale.
Un regim alimentar flexitarian, bazat în principal pe surse vegetale, poate include cantități modeste de produse de origine animală. Așa numita „dieta de sănătate planetară” (planetary health diet) recomandă un consum maxim de 98g de carne roșie (carne de porc, carne de vită sau miel), 203g de pasăre și 196g de pește pe săptămână. Există suficiente studii care dovedesc că un consum ridicat de carne roșie și carne procesată este nociv și pentru organismul uman, așadar pentru a ne asigura necesarul de proteine, ar fi bine să consumăm cel puțin 125g de fasole uscată, linte, mazăre și alte nuci sau leguminoase pe zi. Este important să mâncăm mai multe fructe și legume, precum și cereale integrale, și să avem o dietă variată pentru a ne asigura că obținem toți nutrienții de care avem nevoie.
Pe lângă amprenta de carbon din cadrul producției, mâncarea noastră continuă să emită GES mai ales când ajunge să se descompună în groapa de gunoi. În Uniunea Europeană, 20% din totalul de alimente produse sunt pierdute sau risipite, în 70% din cazuri acest lucru întâmplându-se în gospodării. Dacă am integra toată cantitatea de alimente risipite la nivel mondial într-un top al celor mai mari emițători de GES, aceasta ar ocupa locul 3, după SUA și China.
Risipa de alimente nu înseamnă pierderi numai pentru mediul înconjurător, ci și pentru fiecare dintre noi. Un studiu realizat de Food Waste Combat arată că în România cheltuim pe hrană aproximativ 40% din venituri, din care 33-50% ajunge la gunoi. Practic, din trei plase de cumpărături, cel puțin una ne este inutilă.
Dacă am cumpăra mai puțin și mai des, am putea să evităm risipa. Așa cum arată graficul următor, în România tindem să aruncăm atât mâncarea gătită, cât și alimentele proaspete, precum legume și fructe.
Ghidul acesta oferă sfaturi pentru depozitarea corectă a alimentelor, precum și idei de refolosire a resturilor rămase. O altă schimbare de perspectivă pe care o putem adopta este să considerăm carnea și produsele de origine animală drept alimente de lux, nu de bază.
Primește direct în inbox știri din domeniul educației de mediu, articole despre parcurile naturale din România, interviuri cu experți și oameni de știință, recomandări de activități.
înscrie-te acum!
