O ploaie scurtă de vară a fost testul pentru 15 adolescenți din Pietrari, Vâlcea, care au învățat să monteze și să amplaseze corect un cort. Unul dintre cele cinci corturi era așezat într-o adâncitură unde s-ar fi adunat apă, astfel că doi adulți și câțiva adolescenți l-au mutat rapid. Timp de două zile, elevii au învățat, în iulie, tehnici de supraviețuire, geografie, orientare turistică, biologie. Au înțeles cum să citească o hartă, cum să folosească o busolă și un binoclu. Unii au dormit pentru prima dată într-un cort.
Tabăra a fost organizată de Biblioteca Publică din Pietrari, o comună cu nici 3.000 de locuitori. Cele cinci corturi au fost împrumutate de la Bibliotecă, iar fluierul care anunța începerea sau încheierea unei activități a fost creat la imprimanta 3D a acesteia, la cursul de robotică.
Instituția din Vâlcea este prima dintr-o rețea de aproape 400 care colaborează cu inițiativa Educab, ce desfășoară un proiect pilot de Bibliotecă de lucruri. Adică așa cum abonații pot împrumuta gratuit cărți, pot lua și alte obiecte de care au nevoie. Echipa din Pietrari a câștigat o finanțare prin Fondul Științescu – o mișcare națională dedicată disciplinelor științifice, în urma competiției organizate de Fundația Comunitară Vâlcea la nivel județean. Cu fondurile obținute au cumpărat cinci corturi, zece saci de dormit, două telescoape, o cameră foto și una video, o mașină de cusut computerizată și o trusă cu scule.
Lista de obiecte a fost gândită de bibliotecara Crina Popescu în funcțiile de nevoile și interesele pe care le-a sesizat în comunitate. Corturile și sacii – pentru că Pietrari este aproape de Parcul Național Buila Vânturarița. Telescoapele – pentru micul club de astronomie care se desfășoară la Bibliotecă. De cameră foto sau video e mereu nevoie la evenimente sau pentru proiecte. Cum, de exemplu, au folosit elevii aparatul foto ca să realizeze un album cu arhitectura locală a caselor vechi. Mașina de cusut – pentru femeile din sat care vor să-și retușeze hainele sau să creeze accesorii noi – așa au obținut, în timpul unui atelier, traiste dintr-un cardigan vechi. Cu ajutorul trusei de chei și de inbusuri elevii vor învăța că lucrurile pot fi și reparate, nu direct aruncate.
„Proiectul nostru se bazează foarte mult pe economie circulară”, spune bibliotecara, „pe reciclare, refolosire; pe utilizarea obiectelor în comun”.
Institutul Goethe din București a înființat, în 2018, prima bibliotecă de obiecte din România. Oferta de lucruri este diversă: trusă de șurubelnițe, minge pentru gimnastică, frisbee, hamac, bormașină, palete de badminton, scară de aluminiu, diferite mașini: de pâine, de cusut, de popcorn; aspirator de mână, disco ball și altele. Obiectele pot fi împrumutate în baza abonamentului gratuit.
Biblioteca din Pietrari este însă prima de acest fel organizată în mod formal la sat.
„Oricum există niște biblioteci de lucruri în comunitățile mici și mijlocii, pentru că oamenii își cumpără obiecte la comun”, a spus Mihai Lupu, fondatorul Educab. „De exemplu, un tuci mare pe care îl folosesc la parastase și pe care îl țin la biserică. În plus, doamna bibliotecară o să-ți împrumute niște lucruri pe care le are acolo, cum ar fi instalația de sunet, dar e la mica înțelegere”.
Educab urmărește să îmbunătățească competențele și accesul la cunoașterea de calitate al cetățenilor din România, prin întărirea bibliotecilor publice și reinventarea lor ca centre comunitare. Fondat în România în 2013, programul este prezent acum în alte zece țări din Asia, Africa, Europa și America Centrală. Educab colaborează cu 400 de biblioteci active la noi în țară: intermediază accesul la fond de carte, mobilier, echipamente IT&C și alte tipuri de dotări și amenajări ale spațiilor prin conectarea la resursele existente, pornind de la principii de economie circulară. În plus, le furnizează bibliotecarilor suporturi de curs, accesul la diverse metodologii și strategii de lucru și îi pune în legătură cu specialiști din diverse domenii pentru a putea oferi locuitorilor resurse educaționale și informaționale utile. Numele proiectului se leagă acum și de biblioteca de lucruri de la Pietrari.
„Miza este să găsim soluții prin care să ajutăm oamenii din comunități să cheltuie mai puțin, plus să folosim și refolosim resursele existente”, scriau cei de la Educab pe Facebook când au lansat inițiativa. „E simplu – dacă mergi o singură dată la munte pe an și vrei să stai la cort, poate nu e nevoie să-l cumperi, mergi la bibliotecă și împrumută-l de acolo.”
În cazul bibliotecii de la Pietrari, înființarea unui serviciu formal de împrumutare a unor obiecte a fost un pas natural, crede Claudia Șerbănuță, fosta directoare a Bibliotecii Naționale și parte din echipa Educab.
„Cel mai des mi se spune că nu mai avem de ce să mergem la bibliotecă, pentru că oricum găsim pe internet tot ce vrem să citim. Dacă publicul nu se așteaptă să se întâmple nimic la bibliotecă, e foarte greu ca un bibliotecar să ofere servicii moderne”, spune Claudia Șerbănuță. „În primul rând, trebuie să-i aduci pe oameni la bibliotecă, dar la Pietrari, pentru că au fost de ceva timp servicii noi oferite, publicul s-a obișnuit să găsească acolo lucruri interesante.”
Crina Popescu a început să-și vadă diferit jobul de bibliotecară în 2009, când a participat la programul Biblionet, finanțat de Fundația Melinda și Bill Gates. A primit atunci pentru bibliotecă patru computere, un videoproiector, ecran de proiecție, imprimantă. Dar spune că cel mai important cadou a fost specializarea în oferirea de noi servicii de bibliotecă.
„Programul acesta mi-a deschis un pic orizonturile. Am realizat că biblioteca nu este un spațiu unde bibliotecarul să aștepte să vină utilizatorul să împrumute cartea; dacă vrea utilizatorul să vină, dacă nu, nu. Nu este suficient și nici benefic pentru bibliotecă să mai meargă pe servicii tradiționale. Am învățat de la americani că se întâmplau și alte lucruri în biblioteci.”
Acum, instituția de la Pietrari are și o bibliotecă de semințe, cu 54 de soiuri de legume și flori înregistrate într-un catalog online – inițiativa a inspirat alte 70 de biblioteci. De șase ani se desfășoară săptămânal, cu grupe de începători și de avansați, ateliere de coding, robotică și imprimare 3D. În plus, au loc workshop-uri de dezvoltare personală la care sunt invitați uneori psihologi. Recent, participanții au putut explora activitățile unor specialiști locali, cum ar fi vizite la stupine sau la atelierul de borangic. În 2014, biblioteca din Pietrari a fost premiată pentru inovație la conferința internațională a bibliotecarilor pentru un proiect de educație pentru sănătate. Atunci, participanții adulți au urmat sfaturile unui nutriționist, și-au evaluat greutatea și indicele de masă corporală cu ajutorul unor console fitness și au făcut antrenamente cu un antrenor sau după indicații video.
Sfatul specialiștilor este să nu mai vedem bibliotecile doar ca pe niște rafturi pline cu cărți. Mihai crede că ele ar trebui să fie și despre cursuri, workshop-uri, evenimente culturale, sociale, spații de întâlnire a comunității; un serviciu de dezvoltare personală, cum rezumă Claudia.
„În momentul în care termină o școală, un liceu, o facultate, foarte multă lume rămâne cu senzația că a terminat cu învățatul”, explică fosta directoare a Bibliotecii Naționale. „Realitatea este că noi învățăm permanent și că asta face parte din condiția noastră umană. Ori în procesul acesta de dezvoltare, după ce terminăm școala, avem nevoie de susținere. Pentru că nu toată lumea are norocul să lucreze într-o organizație unde se investește în dezvoltarea profesională și personală a angajaților. Nu prea ai alte spații sau alte instituții care te pot ajuta, în afara bibliotecilor publice. Acolo unde ele sunt deschise și bibliotecarul este serios în a-și face treaba, exact asta se întâmplă. Se creează aceste hub-uri pentru dezvoltare personală, pentru creșterea abilităților oamenilor, pentru învățare permanentă.”
Ea crede că o bibliotecă de unde se pot împrumuta lucruri, unde se desfășoară activități, unește comunitatea într-un mod sănătos.
„Important e să-i ajuți pe oameni să vadă potențialul din ceilalți din comunitate și din a lucra împreună pentru binele comun.”
Cu ajutorul voluntarilor – studenți sau experți din diverse arii – la Pietrari au fost create ateliere pentru ca abonații să învețe să folosească produsele pe care le pot închiria. Numai pentru tabăra în care elevii au dormit în corturi, Crina a invitat șase specialiști, printre care un biolog, un membru Salvamont, un pasionat de astronomie și un călător american.
„Uite câți profesioniști aduci într-o comunitate, doar având pretextul ăsta”, arată Mihai. „Comunitatea aia nu mai e un deșert. Nu mai ai decât biserica, televizorul, social media, poștașul și primarul. Dintr-o dată vine o multitudine de informație la tine.”
În funcție de interesul manifestat pentru aceste ateliere, mașina de cusut a fost pe primul loc, corturile și sacii de dormit – pe locul doi, iar pe locul trei – telescoapele.
După tabăra de corturi, Crina Popescu a organizat un eveniment în care elevii de la clubul de astronomie s-au alăturat celor de la Astroclubul Vâlcea, ca să aibă mai multe telescoape prin care să admire împreună perseidele și luna plină. Și-a trecut în agendă să mai organizeze un atelier despre utilizarea mașinii de cusut, pentru că îi tot spun doamnele din sat că vor să învețe. Separat, pe o altă listă, a trecut ce obiecte i-ar plăcea să mai cumpere pentru bibliotecă: un aspirator care curăță covoare și tapițerii, un aparat care spală mașinile, dar și covoarele, un fierăstrău circular unghiular, câteva foarfeci telescopice pentru tăiat pomii și vița de vie.
„O bibliotecă de lucruri este una care scoate către public tot ceea ce ar putea să aibă el nevoie”, spune Claudia. „Serviciile de bibliotecă modernă înseamnă să te duci către public cu servicii care ar putea să fie de ajutor ca acei oameni să se dezvolte și ei, la rândul lor, să vină cu proiecte către comunitatea lor.”
Educab poate oferi consultanță și sprijin bibliotecilor publice care vor să ofere și serviciul de împrumutat lucruri, însă încurajează bibliotecarii să înceapă din comunitate, cu resursele existente la nivel local. Un start bun pot fi câteva obiecte de calitate donate de către locuitori, pe care proprietarii poate că le folosesc prea rar ca să le mai păstreze. Cum s-a întâmplat deja la Pietrari – sătenii au donat costume populare, fotografii, jucării și kit-uri pentru roboți.
Bibliotecarii pot face un apel către locuitori, dacă au obiecte care ar putea fi folosite și de alții, pot solicita fonduri Consiliului Local, pot cere sponsorizări de la companiile locale, dar și cele naționale sau prin aplicarea la fonduri europene, fonduri ale ambasadelor sau alte fonduri internaționale.
„Ideea e să dai drumul la niște mecanisme autentice”, crede Mihai, „care să crească organic”.
Primește direct în inbox știri din domeniul educației de mediu, articole despre parcurile naturale din România, interviuri cu experți și oameni de știință, recomandări de activități.
înscrie-te acum!
-82.jpg)
